Crăciun = copilărie = a te bucura de viață știind că părinții au grijă de toate, indiferent că au 25 de ani sau 80 de ani. Părinții ne învață empatia și dragostea, ne explică despre lume și viață, ne învață cum să devenim oameni. De aceea, pierderea lor este considerată unul dintre cele mai dificile experiențe prin care trece un om într-o viață.

Anul acesta, în mii de case vor lipsi ghirlandele și colindele, înlocuite de candele și liniște apăsătoare. Anul acesta ACASĂ se va simți complet diferit, pentru că unul dintre părinți a urcat la Ceruri de curând.

… Dacă ai 50 de ani sau mai mult și ambii părinți au plecat la Ceruri, nu înceta să povestești despre ei. Păstrează albume de fotografii, cinstește-le amintirea prin gesturi de generozitate față de cei care au nevoie. Să nu îți fie rușine să plângi. Se crede că dacă părinții au 70, 80, 90 de ani pierderea lor nu mai doare la fel de tare… surpriză! Cea mai mare sărăcie este să nu mai ai cui spune Mama sau Tată, să nu mai ai în brațele cui să te retragi când ești bolnav, dezamăgit, descurajat de viață. Acum te simți pentru prima oară cu adevărat “orfan”.

… Dacă ai deja propria familie, soț/ soție și chiar copii – adu-l pe părintele singur la voi de Sărbători sau mergeți la el/ ea. Timpul petrecut alături de nepoți este terapie curată. Povestiți-le copiilor despre momentele amuzante și plăcute alături de cel care nu mai este, arătați-le casa bunicilor, faceți multe fotografii, dați-i de lucru mamei/ tatălui – gătiți împreună, faceți curat împreună, lăsați-i singuri cu nepoții – arătați-le că nu au rămas complet singuri.

… Dacă ești tânăr(ă), necăsătorit(ă), poate plecat(ă) la studii sau lucru în altă localitate. Sună acasă cât de des poți, vino să petreci finalul de an cu cei dragi rămași, chiar dacă ai senzația că toată casa e cuprinsă de negru, jale, femeile plâng mult, bărbații tac și își feresc privirea, ca să nu vadă nimeni că și ei sunt afectați. Subiecte posibile: bârfe despre prieteni, emisiuni TV, politică, lucruri simple, care au ca scop mai mult distragerea atenției. Alternați momentele banale cu cele profunde, în care îl pomeniți pe cel drag. Probabil mama/ tata vor evita să îți spună cu adevărat cât de mult suferă, pentru că nu vor să stai cu grija lor, ci să îți trăiești viața mai departe. Adu ceva de mâncare, chiar dacă nu va fi la fel de gustos ca în anii trecuți.

... Dacă ești adolescent(ă), încearcă să nu te împovărezi cu suferința părintelui rămas. Ai grijă de el/ ea, dar caută să fii tu bine, pentru că dacă tu ești bine și mama/ tata va fi. Refuză “prietenii” care te îndeamnă să îți îneci amarul în alcool sau droguri, să te tatuezi, să faci gesturi extreme. Nu lua decizii importante în aceste momente. Nu te vei simți bine la petreceri zgomotoase, muzica te va face să plângi, gesturi neașteptate îți vor provoca durere, mânie, revoltă, teamă pentru viitor. Solitudinea îți poate fi prietenă, nu încerca să fugi și să te ascunzi de durerea ta, te va găsi oriunde. Cel mai bine e să vă împrieteniți cât mai devreme.

… Dacă ai între 9 și 14 ani, nu te compara cu ceilalți copii. Ei par fericiți pe Facebook, stau toți la masă și zâmbesc, merg în locuri interesante, iar la voi e haos total, nimic nu mai este cum era. Îți e teamă că și cu părintele rămas se poate întâmpla ceva rău și ai tendința să îl protejezi. Plângi, scrie un jurnal, cântă, dansează, fă sport, redecorează-ți camera – găsește ceva să îți ții mintea ocupată până când stările dureroase se mai “așează”. Ai răbdare cu tine, Sărbătorile durează doar câteva zile, apoi anul începe proaspăt! Evitați să faceți orice doare mai mult decât ajută. Nu e obligatoriu să mergeți la cimitir, știți bine că oamenii dragi nu sunt acolo, ci ne însoțesc oriunde mergem noi.

… Dacă ai mai puțin de 8 ani, încă nu înțelegi bine conceptul de “niciodată” sau “pentru totdeauna”. Adulții din jurul tău încearcă să te protejeze, dar tu îi vezi cum se ascund ca să plângă, observi că nu vorbesc deloc despre el/ ea, chiar dacă tu ai o mulțime de întrebări și te simți chiar vinovat(ă) pentru situația familiei. Nu te speria, sunt multe schimbări, dar ești în siguranță! Ai dreptul să te joci, să râzi, să te bucuri de un cadou. Moș Crăciun vine și anul ăsta, chiar dacă nu va fi la fel de generos! Dacă faceți brad, creați împreună ornamente de mână, pe care scrieți numele lui/ ei și un scurt mesaj.

Suntem nemuritori prin poveștile pe care oamenii pe care i-am iubit le spun despre noi când noi nu mai suntem. Cei dragi ai noștri nu ne părăsesc niciodată! Ei și-ar dori să fim bine, să trăim frumos zilele rămase, să fim recunoscători pentru timpul petrecut împreună și să fim mai buni în amintirea lor.

“Primele Sărbători după un deces în familie sunt greu de suportat pentru că îndoliatul trebuie să înveţe să se detaşeze de amintirea celui decedat şi să îşi reconstruiască, cu paşi mici, noua viaţă şi noile roluri în familie. Persoanele îndoliate manifestă un puternic protest emoţional față de pierdere, protest ce se manifestă prin plâns îndelungat sau chiar agresivitate. Ca urmare, ei pot avea reacții deranjante, mai ales de Sărbători. Acest lucru nu trebuie să ne sperie şi nici să ne îndepărteze de cei aflaţi în suferinţă. Ei au nevoie de prezenţa noastră pentru a-şi parcurge durerea, însă sunt mult prea împietriţi pentru a şti cum să solicite ajutor.” – Claudia Pușcaru, psiholog.

Iar pentru ceilalți, care nu au pierdut anul acesta oameni-cheie pentru fericirea personală … avem 2 recomandări:

1. Atenție pe cine vă vărsați nervii în perioada asta! Poate sunt în fața noastră la supermarket sau în trafic și se mișcă atât de încet încât ne vină să țipăm un pic la ei. Poate sunt angajați “prost dispuși” sau nu se uită pe unde merg și vă lovesc din greșeală … imaginați-vă doar că scrie pe fruntea lor “Fragil. A se trata cu grijă”. Crăciunul lor nu va fi fericit, dar poate fi suportabil. Dacă nu poți ajuta, măcar nu înrăutăți.

2. Dacă aveți prieteni cu o pierdere recentă, nu îi forțați să facă nimic din ceea ce nu îşi doresc și nu încercați să îi convingeți că totul va fi bine și că “exagerează”. Dacă vă refuză ajutorul, nu o luați personal.