Un băiețel ține în mână o cariocă neagră, privește pe fereastră și simte cum o lacrimă cade pe hârtia albă din fața lui. Toți colegii sunt aplecați asupra foii lor, desenează frenetic, își cer unii altor ba verdele, ba albastrul, dar nimeni nu pare să aibă nevoie de negru. Când învățătoarea îl observă, strigă la el din colțul opus „Ce e așa greu să faci o felicitare?! Scrie primul lucru care îți vine în mine!” La final, trece pe la fiecare copil și pe felicitarea făcută de Andrei citește litere mici și negre:

„Mamă, e așa de frumos în Rai încât chiar n-o să mai vii niciodată să mă vezi?”

Cum în jocurile pe computer primești mai multe „vieți”, așa ar merita și mamele, oricare ar fi boala sau accidentul care ni le ia înainte de vreme. După ce mama nu mai e, nu mai auzim niciodată cuvintele „aș vrea să îți iau durerea asupra mea, copile, dar nu pot” (când ne doare ceva).

Cum poți trece mai ușor prin aceste zile în care durerea pierderii mamei e mai mare parcă decât în restul anului?

Ei bine, e foarte posibil ca în această zi (sau chiar 2-3 zile după) să nu îți stea mintea la serviciu sau la curățenie și să îți dorești (subconștient) să te simți mai APROAPE DE MAMA, să faci mai multe lucruri care îți alină dorul, chiar dacă asta implică o călătorie spre trecut, pe un drum cu amintiri frumoase, dar și regrete, lucruri nespuse și planuri care nu s-au mai îndeplinit.

… Dacă ai 50 de ani sau mai mult

(și poate ambii părinți au plecat la Ceruri), nu înceta să povestești despre ei. De 8 martie, răsfoiește albume de fotografii, cinstește-le amintirea prin gesturi de generozitate față de cei care au nevoie. Să nu îți fie rușine să plângi. Se crede că dacă părinții au 70, 80, 90 de ani pierderea lor nu mai doare la fel de tare… surpriză! Cea mai mare sărăcie este să nu mai ai cui spune Mama sau Tată, să nu mai ai în brațele cui să te retragi când ești bolnav, dezamăgit, descurajat de viață. Acum te simți pentru prima oară cu adevărat “orfan”.

… Dacă ai deja propria familie

E dureros că mama nu mai e aproape pentru a face mâncarea ei minunată, pentru a citi nepoților povești și pentru a da sfaturi copiilor (mai ales după 30 de ani, sfatul mamei devine prețios, pentru că el e plin de dragoste necondiționată). Asigură-te că tatăl tău petrece clipe frumoase alături de nepoți și faceți multe fotografii. Tu ți-au pierdut mama, iar tatăl tău a rămas văduv mult prea devreme. Mergeți împreună la cimitir (doar dacă așa simțiți), tatăl tău se va bucura că nu merge iarăși singur. Dați-i de lucru bunicului – gătiți împreună, lăsați-l singuri cu nepoții – arătați-i că nu a rămas complet singur. Povestiți-le copiilor despre momentele amuzante și plăcute alături de bunica, arătați-le casa în care ai copilărit și fotografii sau filmulețe cu bunica. Evidențiați asemănările fizice sau de caracter și nu vă ascundeți tristețea că bunica nu mai este.

… Dacă ești tânăr(ă), necăsătorit(ă)

poate plecat(ă) la studii sau lucru în altă localitate. Sună-l pe tatăl tău de 8 martie și nu ocoliți „elefantul din cameră”: vă e dor de mama și vă revin în minte toate zilele trecute de 8 martie, toate mărțișoarele dăruite până atunci, zâmbetul și fericirea de pe chipul ei când primea un desen „artistic” pe post de cadou. Fii aproape de ai tăi pe 8 martie (tata, unchi/mătuși), chiar dacă ai senzația că toată casa e cuprinsă de negru, jale, femeile plâng mult, bărbații tac și își feresc privirea, ca să nu vadă nimeni că și ei sunt afectați. Vorbți despre prieteni, emisiuni TV, politică, lucruri simple, care au ca scop mai mult distragerea atenției. Alternați momentele banale cu cele profunde, în care mama e subiect principal. Probabil tata va evita să îți spună cu adevărat cât de mult suferă, pentru că nu vrea să stai cu grija lui, ci să îți trăiești viața mai departe. Adu ceva de mâncare, chiar dacă nu va fi la fel de gustos ca în anii trecuți. Asumă-ți rolurile pe care mama ta le îndeplinea și vorbește cu prietenele ei despre ea – pomeniți-i numele, lăudați-i calitățile și strângeți-vă în brațe lung. Nu îți fie teamă de tristețe, e normală, chiar necesară pentru a te întoarce a doua zi înspre lucrurile mai vesele din viața ta.

În amintirea mamei tale, poți ajuta AICI alți copii care și-au pierdut un părinte.

... Dacă ești adolescent(ă)

încearcă să nu te împovărezi cu suferința tatălui și fraților tăi. Ai grijă de tata, dar caută să fii tu bine, pentru că dacă tu ești bine și tata va fi. Refuză “prietenii” care te îndeamnă să îți îneci amarul în alcool sau droguri, să te tatuezi, să faci gesturi extreme. Nu lua decizii importante în aceste momente. Nu te vei simți bine la petreceri zgomotoase, muzica te va face să plângi, gesturi neașteptate îți vor provoca durere, mânie, revoltă, teamă pentru viitor. Solitudinea îți poate fi prietenă, nu încerca să fugi și să te ascunzi de durerea ta, te va găsi oriunde. Cel mai bine e să vă împrieteniți cât mai devreme. Ține un jurnal, fă un scrapbook, îmbracă-te cu hainele ei poartă o bijuterie a ei sau răsfoiește cărțile ei preferate.  De 8 martie, invită la un ceai un prieten(ă) apropiat(ă) sau o vecină sau o rudă care o cunoștea pe mama și e de vârstă cu tine. Gătește ceva ce mamei îi plăcea mult. Petrece ziua în compania unui animal la care ții.

… Dacă ai între 9 și 14 ani

nu te compara cu ceilalți copii. Ascunde-ți smartphone-ul cu totul dacă poți și deschide-l a doua zi! Și de 8 martie, vei avea senzația că toți prietenii tăi sunt mai fericiți decât tine, pun poze pe Instagram/ Facebook alături de mamele lor, iau masa cu toții, zâmbesc, se distrează, iar la voi e haos total, nimic nu mai este cum era. De 8 martie, alege să fii doar tu cu tine, plângi fără să te vadă prietenii (ei oricum nu pot înțelege prin ce treci), scrie în jurnal, cântă, dansează, redecorează-ți camera – găsește ceva să îți ții mintea ocupată până când stările dureroase se mai “așează”. Ai răbdare cu tine, 8 martie durează doar o zi! Evită să faci orice doare mai mult decât ajută. Nu e obligatoriu să mergi la cimitir, știi bine că mama nu e acolo, ci oriunde mergi tu.

Dacă ești în București, vino alături de noi pe 9 martie la întâlnirea specială de Ziua Mamei

… Dacă ai mai puțin de 8 ani

încă nu înțelegi bine conceptul de “niciodată” sau “pentru totdeauna”. Adulții din jurul tău încearcă să te protejeze, dar tu îi vezi cum se ascund ca să plângă, observi că nu vorbesc deloc despre mama, chiar dacă tu ai o mulțime de întrebări și te simți chiar vinovat(ă) pentru situația familiei. Nu te speria, sunt multe schimbări, dar ești în siguranță! Ai dreptul să te joci, să râzi, să te bucuri de Mărțișor. Dacă tata, bunica sau mătușile vor, creați împreună o felicitare pentru mama, pe care scrieți și un scurt mesaj.

Suntem nemuritori prin poveștile pe care oamenii pe care i-am iubit le spun despre noi când noi nu mai suntem. Cei dragi ai noștri nu ne părăsesc niciodată! Ei și-ar dori să fim bine, să trăim frumos zilele rămase, să fim recunoscători pentru timpul petrecut împreună și să fim mai buni în amintirea lor.

Scrisoare către mama
(o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate prea devreme)

maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori
acolo înlăuntru tu încă pulsezi
de sus rotogoale de ciori
mă caută acum când ştiu tu visezi
rămas-am acelaşi în trup de copil
te caut şi viaţa mi-e o întrebare
gândul umbrit şi umil
aşează la căpătâiu-ţi o rază de soare

poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ce să NU spunem unui copil (de orice vârstă) care simte încă dureros lipsa mamei:

Zâmbește/ Nu mai plânge, mama ta nu ar vrea ca tu să fii trist(ă).

În loc să spui asta, permite-i să plângă, să strige, să se ascundă în camera sa sau un colțișor din casă. Tu doar asigură-te că e în siguranță, că nu e în niciun pericol și că nu rănește alte ființe. Lasă-l să se descarce.

Mama ta te vede din Cer și o să se supere pe tine dacă plângi / iei note mici / nu asculți de mine.

În loc să spui asta, folosește alte cuvinte mai blânde, care evită învinovățirea copilului și împovărarea lui emoțională. Alege să spui „Mama ta te iubește în continuare și vrea să îți fie bine, așa că m-a lăsat pe mine aici să am grijă de tine”.

Mama ta a murit și gata, nu te mai gândi la ea, mergi mai departe, treci peste!

În loc să spui asta, spune „Povestește-mi despre mama ta”, „Ce ai vrea să FACEM în amintirea ei?”.
Un copil nu poate „uita” o persoană cu un rol cheie, cum e cel de mamă, indiferent de cât de apropiată sau nu a fost relația în timpul vieții.