Află câteva dintre miturile despre doliul la copii și adolescenți și de ce este important să le desființezi – un articol scris de Lăcrămioara Ocunschi, life & grief coach

„Îi trece. E copilă mare. Trebuie să îi treacă repede și să înțeleagă că mama ei nu mai e și asta e.”  este una din afirmațiile pe care o auzeam des după moartea mamei ca și când m-aș fi tăiat într-o coală de hârtie și o să treacă repede „buba”. Numai că eu, copilă la începutul clasei a cincea ce mă pregăteam să pășesc spre adolescență, nu voiam „buba aia” și mai ales îmi era teamă că o voi uita pe mama, că amintirile cu ea parcă au dispărut o dată cu moartea ei, așa cum au dispărut atingerile ei delicate și mirosul ei.

Mâine este a treia joi a lunii noiembrie, când este marcată Ziua Conștientizării doliului la copii, iar azi am ales să îți împărtășesc câteva din miturile despre orfani cu care m-am confruntat în copilărie și de ce este important să le spulberăm și să facem loc la spații de vindecare.

Mitul 1: „Doliul copiilor trece mai repede decât la adulți pentru că …copiii își revin rapid după pierderi”

Da, se crede adesea că adolescenții și copiii au o capacitate de „recuperare” mai rapidă, că au o viață înainte și au mai puține amintiri sau mai puține resurse emoționale investite în părintele sau persoana pierdută. De fapt, realitatea este că procesul de doliu la copii și adolescenți poate fi complex, iar efectele pot apărea pe termen lung. Copiii și adolescenții resimt pierderea la fel de profund ca adulții, iar procesul lor de vindecare poate fi mai lung și mai complex, afectându-i în moduri foarte subtile și uneori abia vizibile. Ei pot retrăi durerea în etape diferite de viață, pe măsură ce ating noi niveluri de înțelegere.
Așadar e important să observăm semnele subtile de doliu și să fim disponibili pentru ei pe termen lung.

Mitul 2: „Dacă un copil sau adolescent evită să vorbească despre pierdere, înseamnă că și-a revenit și că e bine”

Da, e adevărat că mulți copii și adolescenți evită să-și exprime durerea, uneori pentru a proteja adulții. Însă tăcerea nu este întotdeauna un semn de acceptare sau de vindecare; dimpotrivă, mulți tineri evită discuțiile din dorința de a-și proteja familia sau din teama de a fi judecați. În realitate, tăcerea poate ascunde sentimente nerezolvate de tristețe, confuzie sau chiar vinovăție, iar acești copii sau adolescenți ar putea avea nevoie de un spațiu sigur și de sprijin pentru a-și exprima emoțiile.

Mitul 3: „Doliu la copii și adolescenți înseamnă doar tristețe”

Mulți cred că doliu la tineri se manifestă doar prin tristețe, dar acesta include o gamă largă de emoții și sentimente, inclusiv rușine, chiar vină, confuzie, anxietate, furie. Adolescenții, în special, pot reacționa la pierdere prin comportamente provocatoare, izolarea de grupurile sociale sau chiar printr-o aparență de nepăsare. Înțelegerea complexității emoționale a doliului la tineri îi ajută pe adulți să interpreteze mai bine semnalele și să ofere sprijinul potrivit.

Mitul 4: „Copiii și adolescenții ar trebui să treacă peste pierdere în liniște și fără să afecteze activitățile zilnice (de acasă sau de la școală)”

Aceasta e o așteptare absolut nerealistă și dăunătoare. Așa cum spuneam mai sus doliul aduce un amestec de emoții și sentimente și afectează inevitabil viața de zi cu zi, inclusiv școala, activitățile sociale (hobbyuri, sporturi) și starea de spirit generală. A avea așteptări de la copii să fie „normali” (cum erau înainte de momentul pierderii) le poate creeea o presiune suplimentară și să ducă la reprimarea durerii.

Mitul 5: „Copiii mici sunt prea mici să înțeleagă moartea și nu își amintesc pierderea, așa că nu suferă pe termen lung”

Da, există percepția comună conform căreia copiii nu sunt afectați profund de moarte sau nu înțeleg ce se întâmplă și ce înseamnă moartea. Realitatea este că chiar dacă nu înțeleg conceptele abstracte, copiii simt schimbările din jurul lor și resimt pierderea. Mulți cred că cei foarte mici nu își amintesc pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi, presupunând că impactul emoțional va fi minim. În realitate, chiar și copiii foarte mici pot simți absența și trăiesc durerea în felul lor, deși nu au capacitatea de a o exprima în cuvinte. Lipsa unei figuri de atașament sau a unei prezențe constante poate influența dezvoltarea lor emoțională și relațională pe termen lung.
Așadar e important să învățăm să le vorbim despre moarte în funcție de vârstă și nivel de înțelegere, folosindu-ne de diverse „instrumente”, cum ar fi de exemplu cărțile, desenatul, vizite la cimitir.

Mitul 6: „Adolescenții sunt destul de maturi pentru a face față singuri”

Din nou o altă așteptare absolut nerealistă și dăunătoare. De multe ori, adolescenții sunt considerați suficient de maturi să își gestioneze emoțiile, însă în realitate adolescenții trec prin schimbări emoționale și fizice intense și au nevoie de însoțire și sprijin pentru a naviga prin experiența schimbărilor aduse de adolescență, la care se adaugă („bonus”) experiența pierderii unui om important în viața sa. Din nou, este important ca părintele supraviețuitor și/sau un adult de încredere să le ofere spațiu de discuție și sprijin emoțional.

Mitul 7: „Trebuie să-i distragem de la durere ca să nu se gândească la ea”

Distragerea atenției este adesea considerată o soluție pentru a face copiii să „uite” pierderea, de exemplu prin activități sau daruri. Deși aceste metode pot aduce o alinare temporară, ele nu înlocuiesc nevoia copilului de a discuta și de a procesa emoțiile legate de pierdere. În unele cazuri, adulții apelează la această strategie pentru că ei înșiși se simt copleșiți și incapabili să stea alături de durerea copilului. Această reacție poate indica propriile lor dificultăți de a face față pierderii sau de a gestiona emoțiile dureroase. Totuși, evitarea confruntării cu durerea copilului poate trimite un mesaj greșit: că tristețea trebuie ascunsă sau ignorată. Încurajarea deschiderii față de durere și validarea sentimentelor copilului sunt esențiale pentru a-l ajuta să accepte pierderea într-un mod sănătos și să își construiască o relație cu amintirea persoanei dragi.

Mitul 8: „Nu trebuie să le arătăm copiilor că și noi suferim”

Da, există ideea că adulții trebuie să-și ascundă sentimentele pentru a „proteja” copiii. Ascunderea suferinței față de copii și adolescenți după o pierdere comună poate avea consecințe negative asupra procesului lor de doliu și a relației cu părinții sau adulții din jur. Copiii au o sensibilitate naturală și își dau seama când ceva nu este în regulă; dacă observă că adulții ascund emoțiile, pot interpreta acest lucru ca pe un mesaj că durerea trebuie reprimată sau că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune. În plus, lipsa de autenticitate emoțională poate crea o barieră în comunicare și îi poate face să se simtă izolați sau excluși din procesul de doliu. Prin împărtășirea emoțiilor, adulții le arată copiilor că este normal să sufere și să vorbească despre durere, oferindu-le un model sănătos de exprimare și gestionare a emoțiilor. Această abordare sprijină dezvoltarea empatiei și a conexiunii, contribuind la vindecarea întregii familii.
Așadar, copiii și adolescenții pot învăța cum să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile observându-i pe adulți.

De ce este importantă abordarea miturilor despre doliu la copii și adolescenți?

Abordarea și spulberarea miturilor despre doliu la copii și adolescenți este esențială din mai multe motive importante pentru mine.

Mulți copii și adolescenți simt că nu au voie să fie triști sau furioși, mai ales dacă în jurul lor adulții (mai ales părinții supraviețuitori)  par „neafectați.” Abordând miturile, le oferim permisiunea de a simți și de a exprima durerea, ajutându-i să normalizeze emoțiile și să nu se simtă rușinați sau diferiți din cauza lor.

Miturile pot distorsiona percepția asupra modului în care copiii și adolescenții trăiesc și exprimă durerea, creându-se o atmosferă în care copiii și adolescenții se simt vinovați sau rușinați. Demontând miturile, ies la suprafață și se clarifică adevăruri despre doliu și ajută la normalizarea emoțiilor lor și la reducerea sentimentelor de stigmatizare, iar adulții pot înțelege mai bine nevoile emoționale ale copiilor și adolescenților, putând recunoaște semnele autentice ale doliului.

Miturile pot crea bariere între copii și adulți, făcând comunicarea despre doliu un subiect tabu. Dacă adulții înțeleg mai bine realitatea doliului la copii, vor fi mai deschiși să comunice și să răspundă la nevoile acestora, iar copii și adolescenții se vor simți mai încurajați să împărteșească ceea ce trăiesc, creând astfel relații bazate pe încredere și empatie. Când miturile sunt demontate, părinții, educatorii și alți îngrijitori pot oferi un sprijin mai eficient și mai sensibil, facilitându-se procesul de vindecare.

În încheiere, aș spune că fiecare experiență de pierdere este o oportunitate de învățare emoțională. Sună ciudat să îi spui unui copil sau unui adolescent „moartea părintelui tău este o oportunitate de învățare” și nici nu vă recomand să o faceți, dar veți vedea că în timp ei vor spune „Am învățat că …. ” și fiecare copil, la fel ca fiecare adult, are propriile lui lecții de viață și este în călătoria lui de vindecare și de învățare despre viață.

Atunci când miturile sunt eliminate, copiii și adolescenții pot învăța să gestioneze suferința într-un mod sănătos, să-și dezvolte reziliența și să-și formeze strategii de coping (adaptare) pe care le vor putea folosi de-a lungul vieții. La fel ca adulții, copiii și adolescenții au propriul proces de doliu, dar doar pentru că nu sunt încă adulți, nu înseamnă că trăiesc un mini-doliu.

Tu cu ce alte mituri despre doliu te-ai confruntat sau cunoști? Ce te-a impresionat în acest articol?
Te invit să scrii în comentarii

Articol scris de Lăcrămioara Ocunschi, life & grief coach, creator și facilitator de programe de suport de doliu, trainer de comunicare cu compasiune (CNV), voluntar în asociație din 2012.
Articolul face parte din campania de informare și conștientizare a doliului la copii, campanie inițiată de asociația Există viață după doliu.
Te invităm să susții prin donații programele pe care asociația le desfășoară pentru copii și adolescenți (intalniri individuale, intalniri de grup fizice si online, iesiri și evenimente de socializare cu alti adolescenți care trec prin doliu, tabere si excursii) .
Contribuie și tu cu o donație directă aici!