Ați observat cât de enervanți pot fi părinții uneori? Cu mișto-urile lor, stângăcia în fața unui gadget nou, mentalitatea învechită, sfaturi plictisitoare, telefoanele insistente cu „hai acasă că e târziu!” … Și când mergeți pe stradă ei încearcă să te țină de mână și ție îți e rușine ca nu cumva să vă vadă vreun prieten… Cel mai rău e când trebuie să mergi cu ei într-o vacanță undeva și nu mai scapi de cicăleala lor.

Ați observat cât de dor ne e de toate astea când un părinte pleacă pentru totdeauna? Ce dor ni se face de glumele lor proaste … cum am da orice să îi mai putem suna să ne dea un sfat sincer și fără interese ascunse … cât de adânc e golul din stomac când îi sunăm pe mobil dar nu mai răspunde nimeni care să ne amintească să mâncăm mai bine, să ne îmbrăcăm mai gros.

Moartea unui părinte este considerată una din cele mai dificile încercări pentru un copil, indiferent de vârstă. 

I-am întrebat pe copii ce își doresc pentru viitor și mai întâi a fost o tăcere lungă. „nu ne mai permitem …”, „nu mai cred că o să reușesc …” E greu pentru orice copil de 10 ani sau 15 ani să spună ce vrea de la viață, darămite pentru copilul care de curând și-a pierdut tatăl.

…. copiii care au pierdut un părinte își fac griji, nu planuri de viitor… ei nu se mai bucură, ci se preocupă … ei sunt deja maturi pentru vârsta lor … ca să își păstreze optimismul, ei au nevoie de dovezi că lumea e un loc prietenos, plin de posibilități și de oameni buni

Așa că pe 23 iunie în București Asociația „Există viață după doliu! și Fundația Sensiblu organizează un eveniment special pentru 40 de copii și mamele lor. Pentru că viața e mai ușoară când ai claritate, motivație și un plan. Și viața e mai frumoasă când cineva se gândește la tine și vrea să te ajute, fără să îi fi cerut asta, din senin, doar din bunătate.

Am insistat și am aflat totuși

10 planuri de viitor inspirate de un dor

(de aici și numele Conferinței din 23 iunie).

1. să urmez cursul de make-up pentru care tata mi-a zis că am înclinație – vreau să fie mândru de mine că am reușit să termin cursul și să devin din ce în ce mai bună!
2. să am un laptop nou și să învăț să îl folosesc așa de bine încât să devin programator sau să fac oricum ceva serios (ca știu că tatălui meu nu plăcea deloc când mă jucam și atât)
3. să călătoresc într-o țară străină cu avionul – și să îmi imaginez ce mi-ar spune dacă l-aș suna să îi povestesc ce am văzut
4. să învăț să înot din ce în ce mai bine, să îi arăt că nu degeaba a stat atâtea ore pe marginea bazinului. Poate într-o zi voi deveni salvamar, ce mi-ar plăcea să salvez viețile oamenilor!
5. să pictez din ce în ce mai bine, să arăt tuturor lumea prin ochii mei, să pun culoare peste peisaje triste. Și într-o zi cineva să îmi ia un interviu în care să mă întrebe despre familia mea și eu să le spun ce tată grozav am avut!
6. să iau centura neagră la karate, să pot să le țin în siguranță pe surorile mele și pe mama
7. să devin un fotograf care spune povești reale, dar pline de speranță, care îi face pe oameni să se simtă frumoși și buni, care le amintește ce este important în viață
8. să devin actor, să învăț să îmi controlez așa de bine emoțiile și comportamentul încât să mă simt mai încrezător în mine când sunt cu oameni noi
9. să ajung o balerină celebră, ca să pot să călătoresc prin lume cu familia mea alături
10. să fiu într-o formație de succes în care eu să cânt la chitară și toate concertele să i le dedic tatălui meu, care s-a ținut de capul meu să exersez până mă dureau degetele.

Dacă vrei să ne ajuți să facem o surpriză unui copil care are curaj să viseze, scrie-mi la mihaela@planurideviitor.ro și ne organizăm!