Mulți părinți simt că le-ar fi mai ușor să îi spună copilului despre sex decât despre moarte și faptul că de fapt pisica nu s-a rătăcit … Dar nici nu vor ca ei să afle de la alți copii, dintr-o carte sau de la televizor.

Copile dragă, trebuie să îți spun ceva important

Știi jocul ăla cu copiii în care tu ai pierdut și ai plâns trei zile? Ei bine, ai răbdare, că o să pierzi și o să plângi mult mai mult! Nu … nu e bine pusă problema … hmm…

Fie că va fi afectat direct, fie va avea prieteni care vor suferi, copilul meu are nevoie de abilități de gestionare a pierderii.

Aș putea să o iau pe ocolite … “Noi toți suntem oameni. Și tu ești om. Ai un corp, o inimă care bate. Acum ești puternic, da, mai ales dacă mănânci tot din farfurie și te joci cuminte!”… „Ummm… noi trăim pe o Planetă… cu oxigen, care trece prin plămâni …” „Știi ce înseamnă cuvântul „trecător”? Da, cineva care trece pe lângă noi. Știi ce înseamnă muritor și în câte feluri se poate muri?” … “Știi cum sunt roboții? Imposibil de distrus … ” “Poți să îi distrugi cu o armă nucleară și să explodeze și să se împraștie fier, buf-buf” și s-a făcut ora mesei și ne oprim aici cu discuția, pentru că oricum nu e așa de important, că mai e mult până murim. Sper.

Saau, aș mai putea să îi spun că, de fapt, într-o zi, Dumnezeu ne surprinde și, pe unii dintre noi, ne face invizibili, o super-putere prin care vom fi lângă tine de câte ori te vei gândi la noi, oriunde te vei afla.

Saau, i-aș spune că viața e o călătorie. Fiecare avem conducem câte un tren, în care se urcă și coboară diverși oameni. Unii dintre calatori îti oferă multă dragoste, care este combustibilul cu care merge trenul tău… Dar e posibil unii dintre cei pe care tu îi iubești mult să coboare brusc, fără să îți dea prea multe explicații. În acele momente, tu oprești trenul, îi aștepți puțin, poate plângi de dorul lor, apoi îți vezi de drumul tău, pentru că o să te întâlnești cu ei în altă zi, mai târziu. Oricât de mult mă iubești, eu tot o să mor… pardon, cobor. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să mă iubești mai puțin. Înseamnă doar că ar fi bine să mai iubești și pe altcineva. Adică eu o să mor, dar nu vreau ca acest lucru să stea în calea fericirii și împlinirii tale. Nu trebuie să îți fie frică, pentru că mereu vei avea pe cineva alături, să te ia în brațe.

Asta e tot ce-am reușit să înțeleg în primii mei ani de viață pe pământ. În discuțiile despre moarte, suntem toți niște copii. Pe acest subiect, nu vom fi niciodată “oameni în toată firea”.

Acest material este scris ca un pamflet, pentru că altfel poate nu l-ați fi citit până la capăt.

Autor: Mihaela Ioanițoaia, 2011.